am pornit de la articolul monicai care ne intreba ce facem de sfantul valentin.eu una, o sa stau cuminte si o sa declar sus si tare ca sunt ortodoxa si conservatoare si nu sarbatoresc sfantul valentin. in sufletelul meu, o sa-mi doresc un pic de atentie, dar nu o sa arat. o sa sper ca ziua trece cat mai repede si o sa declar sus si tare ca daca ma iubeste, ar trebui sa-mi arata chestia asta tot timpul anului, nu numai odata.
unul din viciile mele este romantismul. orice as face, nu pot sa scap de el,dar, de unde nu-i, nici dumnezeu nu cere(oare asa e expresia?). imi plac chestiile mici si simple, facute din inima, nu din obligatie.
florile nu-mi plac, pentru ca se usuca, si dupa aia le arunci, pentru ca nu mai au viata in ele. si apoi, florile si bomboanele mi se par impersonale, ca si cadou sau atentie. flori ii dai si mamei tale, de 8 martie, sau cu flori si bomboane te duci la medicul de familie atunci cand ai nevoie de o adeverinta. pernele in forma de inimioara imi provoaca sentimente violente (gen: te bat cu perna aia in cap, pana iti vine mintea la loc si nu ai sa mai cumperi niciodata in viata ta asa ceva). cu ciocolata mergi la sigur…
marea mea nemultumire, in ceea ce priveste sarbatorile, e aceea ca s-au transformat din ceea ce initial trebuiau sa fie, in ceva economic si vulgar. facem cadouri, pentru ca asa trebuie. umplem buzunarul producatorilor pentru ca asa am vazut la televizor sau asa am auzit la radio ca se face. e la moda sa te mariti pe 14 februarie. de ce? tine dragostea mai mult? cel mai frumos sentiment a fost transformat dupa parerea mea, in kitch. in loc sa-ti traiesti sentimentele, trebuie sa te pliezi dupa trend, pentru ca esti in pas cu lumea asta agitata. daca asa se fac, o faci si tu. doar toti suntem egali, nu?
apropo de chestiile mici si simple: cea mai frumoasa declaratie pe care am primit-o s-a “intamplat” pe o bucata de hartie, taiata in forma de inima si parfumata. ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca el a luat forfecuta si a decupat o forma de inima imperfecta.